Debuteaza la inceputul anului 2009 cu "To Lose My Life..." si fara eschivari, lovesc direct prima pozitie in albums uk chart. Asta spune multe despre potentialul trupei, daca tinem cont de faptul ca cei de la Kings of Leon cu "Only By The Night" sau MGMT cu "Oracular Spectacular" le privesc talpile de undeva de pe pozitii inferioare.
Harry McVeigh, Charles Cave si Jack Lawrence au intrat pe scena muzicala ca "Fear of Flying", dar succesul l-au cunoscut sub noul nume "White Lies". Reteta succesului se etaleaza asa: se iau 3 baieti, londonezi de fel, se trec printr-un filtru dark, influente de Joy Division, putin simbolism american sub egida lui Edgar Allan Poe, indie label - ca doar e la indemana si uite ca obtii revelatia scenei indie! Cand minti in "alb", minti cu scopul de a evita neplacerile cauzate de adevar, minti pentru o cauza nobila. Huh?! Ok, baietii sustin ca si-au ales numele in functie de ideea unei " white lie" inofensive si totusi sumbre. "That's how we see ourselves".
Pentru cel de-al patrulea single extras "Farewell to the Fairground", baietii au filmat in Rusia. Surprinde profunzimea si sinceritatea versurilor:"Lights still in our eyes, we're leaving this whole fairground behind, it's a dream that's going cold."
Fiecare piesa de pe "To Lose My Life" spune o poveste. Departe de a fi superficiale, versurile sunt creatii lirice puse pe instrumental mainstream. I could easily call them new line poets ( asta in cazul in care arta poetica ar trebui sa se adapteze la standardele modernitatii lichide. poezia nu mai vinde. muzica da si inca foarte bine).
Must listen: "Death", " To Lose My Life", " Unfinished Business", "Farewell to the Fairground".
Ah, ca bonus, White Lies vor fi in Bucuresti pentru B'est Fest anul acesta, ziua zero, pe 1 iulie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu