Film: Le Fabuleux Destin d'Amelie Poulain
Regie: Jean-Pierre Jeunet
detalii: 2001, France
am revazut astazi amelie. daca e ceva ce frapeaza in filmul asta, nu e nici povestea de dragoste dintre o tanara ce traieste intr-un univers suprarealist si un ciudat colectionar de chipuri fragmentate (poze rupte si aruncate la intamplare sub cabina foto din gara si statia de metrou) si nici ilustrarea unui paris idilic, ci dimensiunea ludica a tuturor lucrurilor vazute prin ochii ameliei. interesant este modul in care filmul te face sa redescoperi copilaria cu naivitatea aferenta ei, prin intermediul gesturilor. zaharul de pe masa cules cu varful degetului, degetele ce alearga in cercuri pe marginea paharului...in parisul de zi cu zi se construiesc si se naruie relatii. amelie zambeste si priveste cu optimism fiecare mica drama, incercand sa repare totul in jurul ei. reuseste si in cele din urma se indragosteste.
memorabil ramane:
"Sans toi, les émotions d'aujourd hui ne seraient que la peau morte des émotions d'autrefois"
unii spun ca e bine sa vezi un film intr-un anumit moment si sa ai o anumita stare (disponibilitate) doar asa il intelegi si ii apreciezi valoarea. eu tind sa cred ca nu conteaza cu ce stare pornesti la drum. important e ca filmul sa iti modeleze starea. si atunci filmul are mai multe sanse sa fie remarcabil. poate nu pentru un intreg public, dar pentru unii din noi sigur. nu cred in analize obiective si in standarde, asa ca nimic din ce se va posta aici nu se va alinia review-urilor oficiale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu