Sziget Festival 2009

Event: Sziget Festival

Locaţie: Budapesta, Obudai

Data: 12-17 august 2009

Bilete: www.sziget.interticket.com

             www.eventim.ro

 

Dacă nu e cel mai mare festival de muzică din Europa Centrală, atunci e cu siguranţă cel mai ieftin. Cu asta se laudă organizatorii. Noi ştim că e mai mult de atât. Sunt 17 ani de tradiţie, peste 1000 de live performace-uri şi  undeva la 350.000 de vizitatori anual. Un top all time al artiştilor trecuţi prin festival, mă face să îmi revizuiesc atitudinea faţă de gustul maghiarilor pentru muzică. Să ne înveţe şi pe noi cum faci un festival mare din Pepsi Festival, destinat studentilor? The Cure, Nightwish, Kosheen, Muse, Massive Attack, Faithless, The Pet Shop Boys, Scissor Sisters, Franz Ferdinand, Good Charlotte, Placebo, The Prodigy, Natalie Imbruglia, Gogol Bordello, Emilie Simon, The Chemical Brothers, Nine Inch Nails, Pink, The Hives, Iron Maiden, The Kooks, MGMT, Sex Pistols, Radiohead...si lista merge mai departe. Cam tot ce e sonor si vizibil pe scena mondială. 

The Sunday Times a inclus Sziget Festival  în Top 20 Best Musical Festivals in Europe. Ca sa înţelegem poziţionarea, sa facem un mic exercitiu de imaginaţie: se ia B'estFest, se înmulţeşte cu 7, se adaugă calitate şi campanie de promovare şi se obţine Sziget. 

Pe  insula Obudai n-ai voie cu vehicolul personal. Poti opta pentru bilet cu loc de campare, cazare la rulota sau bilet simplu. Biletele încep de la 40 de euro -o singură zi. Un abonament all inclusive-6 zile de festival plus cazare cu cortul, se achiziţionează cu 180 de euro. Genul ăsta de concert să spunem că nu ţi-l permiţi an de an, dar cînd ai ocazia sfatul meu e go for it. În 2009, lineup-ul e mai mult decât generos şi colorat: Bloc Party, Lily Allen, Placebo, Fatboy Slim, Editors, Armin van Buuren, Manic Street Preachers, Faith No More, Snow Patrol, The Offspring, The Prodigy, The Ting Tings, White Lies, Pendulum, Tricky, Klaxons, IAMX. 

White Lies

Debuteaza la inceputul anului 2009 cu "To Lose My Life..." si fara eschivari, lovesc direct prima pozitie in albums uk chart. Asta spune multe despre potentialul trupei, daca tinem cont de faptul ca cei de la Kings of Leon cu "Only By  The Night" sau MGMT cu "Oracular Spectacular" le privesc talpile de undeva de pe pozitii inferioare.

Harry McVeigh, Charles Cave si Jack Lawrence au intrat pe scena muzicala ca "Fear of Flying", dar succesul l-au cunoscut sub noul nume "White Lies".  Reteta succesului se etaleaza asa: se iau 3 baieti, londonezi de fel, se trec printr-un filtru dark,  influente de Joy Division, putin simbolism  american sub egida lui Edgar Allan Poe, indie label - ca doar e la indemana si uite ca obtii revelatia scenei indie! Cand minti in "alb", minti cu scopul de a evita neplacerile cauzate de adevar, minti pentru o cauza nobila. Huh?! Ok, baietii sustin ca si-au ales numele in functie de ideea unei " white lie" inofensive  si totusi sumbre. "That's how we see ourselves". 

Pentru cel de-al patrulea single extras "Farewell to the Fairground", baietii au filmat in Rusia. Surprinde profunzimea si sinceritatea versurilor:"Lights still in our eyes, we're leaving this whole fairground behind, it's a dream that's going cold."

 Fiecare piesa de pe "To Lose My Life" spune o  poveste. Departe de a fi superficiale, versurile sunt creatii lirice puse pe instrumental mainstream.  I could easily call them new line poets ( asta in cazul in care arta poetica ar trebui sa se adapteze la standardele modernitatii lichide. poezia nu mai vinde. muzica da si inca foarte bine). 

Must listen: "Death", " To Lose My Life", " Unfinished Business", "Farewell to the Fairground".

Ah, ca bonus, White Lies vor fi in Bucuresti pentru B'est Fest anul acesta, ziua zero, pe 1 iulie. 

Alice in Videoland

Un ritm halucinant, trei baieti si o fata ca vocal. Electroclash venit de pe meleaguri scandinave. Pentru cei nefamiliari cu stilul, electroclash-ul apare ca o reactie impotriva muzicii electronice promovate in media. Se inspira din new wave-ul anilor 80,  aducand in fata publicului pop-ul sintetizat (synthpop-ul) with a drums addition. Deseori catalogat ca stil underground, electroclashu-ul iti devine familiar daca asculti trupe gen: Ladytron, Interpol, Fischerspooner si Robots in Disguise.

Revenind la Alice in Videoland, recunosc, numele unui band ar trebui sa spuna cate ceva despre personalitatea acestuia. Alice in Videoland isi gaseste inspiratia numelui in ipostaza punk "in motion" a "Alicei din Tara Minunilor". Alice e de fapt Toril Lindqvist. Alaturi de Carl Lundgren,  in 2002,  pune bazele unei trupe ce combina stiluri stridente: synthpop, punk si electronica. Cu un look deloc cuminte- discopunk si cu o atitudine antrenanta, mesajul AiV nu poate fi altfel decat unul on speed, usor agresiv si ciudat...cu versuri feministe.

Originari din Suedia, Alice in Videoland se pot lauda cu 3 albume lansate: Maiden Voyage- 2003, Outrageous!- 2005, She's a Machine- 2008 si cu o reputatie de "the new Yeah Yeah Yeahs". In ciuda acestei etichete, care ar face pe multi artisti sa transpire de incantare, trupa nu accepta comparatii, catalogandu-si stilul unic si incomparabil: "sounds like nothing you have ever heard before". 

Must listen: "Lay me down", "She's a Machine", "Panic" 

eclectic enough?;)

B'est Fest 2009

Event: B'est Fest

Locatie: Romexpo Bucuresti

Data: 1-5 iulie 2009

Bilete: www.myticket.ro

Pentru cei ce prefera sa-si vada artistii live si nu doar sa pirateze muzica la modul sublim pe torrents, B'est Fest joaca rolul de Mecca muzicala. Bucurestiul se viseaza de pe-acum the hottest spot in Romania. E clar! Anul asta cu The Killers, White Lies, Moby, Franz Ferdinand si The Ting Tings - capete de afis, ne inclinam cu respect in fata organizatorilor si le multumim, they can even brainwash us, we're still going. Nu e doar  o chestiune de grade celsius, dar inceputul de iulie se promite torid- intrece cam tot ce s-a organizat in materie de festivaluri pana in momentul de fata in Romania.  Nu pot sa nu observ directia pe care mizeaza B'est Fest in 2009. Two words: alternative/indie. Pe principiul :asculta muzica din cluburile underground londoneze si o sa vezi cam ce va fi mainstream la noi in vreo 3-4 ani. 

Festivalul e structurat astfel: 

Ziua Zero - 1 iulie ( un fel de warm up pentru cele 3 zile de festival propriu-zis)

Vor urca pe scena: The Killers, Patrice, White Lies, Snails

Ziua 1- Moby, Motorhead, Polarkreis 18, Ayo, Les Elephants Bizarres, Grimus

Ziua 2-Franz Ferdinand, Orbital, Klaxons, Alternosfera, Ab4

Ziua 3- Santana, The Charlatans, The Ting Tings, Looptroop Rockers, The MOOoD, Gravity Co, Persona

Aftershock-5 iulie (hard/metal day)

Vor urca pe scena: Manowar, Holyhell, Trooper, Thunderstorm, Nexus.

...si lista ramane deschisa. Mai e loc de surprize. Daca tot e anul indie, fie ca Mos Independence Day B'est Fest sa-i aduca anul asta si pe Kings of Leon, The Knife si  Crystal Castels.

p.s. si totusi...parca Sziget Fest 2009 suna mai bine. Revin cu detalii.

L'innocence et Le Carousel

Film: Le Fabuleux Destin d'Amelie Poulain

Regie: Jean-Pierre Jeunet

detalii: 2001, France

am revazut astazi amelie. daca e ceva ce frapeaza in filmul asta, nu e nici povestea de dragoste dintre o tanara ce traieste intr-un univers suprarealist si un ciudat colectionar de chipuri fragmentate (poze rupte si aruncate la intamplare sub cabina foto din gara si statia de metrou) si nici ilustrarea unui paris idilic, ci dimensiunea ludica a tuturor lucrurilor vazute prin ochii ameliei. interesant este modul in care filmul te face sa redescoperi copilaria cu naivitatea aferenta ei, prin intermediul gesturilor. zaharul de pe masa cules cu varful degetului, degetele ce alearga in cercuri pe marginea paharului...in parisul de zi cu zi se construiesc si se naruie relatii. amelie zambeste si priveste cu optimism fiecare mica drama, incercand sa repare totul in jurul ei. reuseste si in cele din urma se indragosteste. 

memorabil ramane:

"Sans toi, les émotions d'aujourd hui ne seraient que la peau morte des émotions d'autrefois"

 unii spun ca e bine sa vezi un film intr-un anumit moment si sa ai o anumita stare (disponibilitate) doar asa il intelegi si ii apreciezi valoarea.  eu tind sa cred ca nu conteaza cu ce stare pornesti la drum. important e ca filmul sa iti modeleze starea. si atunci filmul are mai multe sanse sa fie remarcabil. poate nu pentru un intreg public, dar pentru unii din noi sigur. nu cred in analize obiective si in standarde, asa ca nimic din ce se va posta aici nu se va alinia review-urilor oficiale.